desertizare

desertiza vt [At: DN3 / Pzi: ~zéz / E: cf fr dessertir] 1 A scoate din montură o piatră prețioasă. 2 A desface elementele unui mecanism îmbinate prin sertizare.

desertizáre sf [At: DN3 / Pl: ~zắri / E: desertiza] 1 Scoatere a unei pietre prețioase dintr-o montură. 2 Operație de desfacere a elementelor unui mecanism îmbinate prin sertizare.

DESERTIZÁ, desertizez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din montură o piatră prețioasă. 2. A efectua o desertizare. – Cf. fr. dessertir.

DESERTIZÁRE, desertizări, s. f. Acțiunea de a desertiza și rezultatul ei. ♦ Operație de desfacere a elementelor unui mecanism îmbinate prin sertizare. – V. desertiza.

DESERTIZÁ, desertizez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din montură o piatră prețioasă. 2. A efectua o desertizare. – Cf. fr. dessertir.

DESERTIZÁRE, desertizări, s. f. Acțiunea de a desertiza și rezultatul ei. ♦ Operație de desfacere a elementelor unui mecanism îmbinate prin sertizare. – V. desertiza.

desertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 desertizeáză

desertizáre s. f., g.-d. art. desertizắrii; pl. desertizắri

desertizá vb., ind. prez. 3 sg. desertizeáză

desertizáre s. f., g.-d. art. desertizării; pl. desertizări

DESERTIZÁ vb. I. tr. (Rar) A scoate din montură (o piatră prețioasă). [Cf. fr. dessertir, dessertissage].

DESERTIZÁRE s.f. Acțiunea de a desertiza. ♦ Operația de desfacere a două piese sertizate. [< desertiza].

DESERTIZÁ vb. tr. a desface două piese sertizate. ◊ a scoate din montură (o piatră prețioasă). (după fr. déssertir)