Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru desertizare

desertiza vt [At: DN3 / Pzi: ~z├ęz / E: cf fr dessertir] 1 A scoate din montur─â o piatr─â pre╚Ťioas─â. 2 A desface elementele unui mecanism ├«mbinate prin sertizare.
desertiz├íre sf [At: DN3 / Pl: ~zß║»ri / E: desertiza] 1 Scoatere a unei pietre pre╚Ťioase dintr-o montur─â. 2 Opera╚Ťie de desfacere a elementelor unui mecanism ├«mbinate prin sertizare.
DESERTIZ├ü, desertizez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din montur─â o piatr─â pre╚Ťioas─â. 2. A efectua o desertizare. ÔÇô Cf. fr. dessertir.
DESERTIZ├üRE, desertiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desertiza ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Opera╚Ťie de desfacere a elementelor unui mecanism ├«mbinate prin sertizare. ÔÇô V. desertiza.
DESERTIZ├ü, desertizez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din montur─â o piatr─â pre╚Ťioas─â. 2. A efectua o desertizare. ÔÇô Cf. fr. dessertir.
DESERTIZ├üRE, desertiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a desertiza ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Opera╚Ťie de desfacere a elementelor unui mecanism ├«mbinate prin sertizare. ÔÇô V. desertiza.
desertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 desertizeáză
desertizáre s. f., g.-d. art. desertizắrii; pl. desertizắri
desertizá vb., ind. prez. 3 sg. desertizeáză
desertizáre s. f., g.-d. art. desertizării; pl. desertizări
DESERTIZ├ü vb. I. tr. (Rar) A scoate din montur─â (o piatr─â pre╚Ťioas─â). [Cf. fr. dessertir, dessertissage].
DESERTIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a desertiza. ÔÖŽ Opera╚Ťia de desfacere a dou─â piese sertizate. [< desertiza].
DESERTIZ├ü vb. tr. a desface dou─â piese sertizate. ÔŚŐ a scoate din montur─â (o piatr─â pre╚Ťioas─â). (dup─â fr. d├ęssertir)

Desertizare dex online | sinonim

Desertizare definitie

Intrare: desertiza
desertiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: desertizare
desertizare substantiv feminin