descriere

descríe vt [At: (a. 1827) URICARIUL II, 199 / V: (înv) ~iá, (Trs) ~ibăluí / Pzi: ~íu / E: de⁴ + scrie cdp fr décrire] 1 A prezenta pe cineva sau ceva. 2 (Mat) A desena o figură geometrică. 3 A trasa o linie curbă sau un (arc de) cerc. 4 A parcurge o traiectorie.

descríere sf [At: GOLESCU, Î. 25 / Pl: ~ri / E: descrie] 1 Prezentare a unui fapt sau a unui lucru Si: descris¹ (1), descripție (1). 2-4 (Ccr) (Scriere sau) pasaj dintr-o scriere (literară) în care este înfățișat prin enumerarea detaliilor, un aspect, un cadru, o situație etc. Si: descripție (2-4). 5 Desenare a unei figuri geometrice Si: descris¹ (2), descripție (5). 6 Trasare a unei linii curbe sau a unui (arc de) cerc Si: descris¹ (3), descripție (6). 7 Parcurgere a unei traiectorii Si: descris¹ (4), descripție (7).^[1] modificată

DESCRÍE, descriu, vb. III. Tranz. 1. A prezenta, a înfățișa, a zugrăvi (prin cuvinte) pe cineva sau ceva. 2. A trasa o linie curbă, un arc sau un arc de cerc. 3. A parcurge o traiectorie. – Din fr. décrire (după scrie).

DESCRÍERE, descrieri, s. f. Acțiunea de a descrie și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Scriere sau pasaj dintr-o scriere în care este înfățișat prin enumerarea detaliilor, un aspect, un cadru, o situație etc. – V. descrie.

DESCRÍE, descriu, vb. III. Tranz. 1. A prezenta, a înfățișa, a zugrăvi pe cineva sau ceva. 2. A trasa o linie curbă, un arc sau un arc de cerc. 3. A parcurge o traiectorie. – Din fr. décrire (după scrie).

DESCRÍERE, descrieri, s. f. Acțiunea de a descrie și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Scriere sau pasaj dintr-o scriere în care este înfățișat prin enumerarea detaliilor, un aspect, un cadru, o situație etc. – V. descrie.

DESCRÍE, descriu, vb. III. Tranz. 1. A prezenta, a înfățișa, a zugrăvi ceva prin cuvinte. Mai întîi a descris casa: o adevărată vilă. C. PETRESCU, A. 422. A fost o scenă de teroare de nedescris. CARAGIALE, O. II 142. ◊ Refl. pas. O strofă... frumoasă... în care se descrie înmormîntarea eroului poemei. MACEDONSKI, O. IV 14. 2. A trasa o linie curbă, un cerc sau un arc de cerc. 3. A parcurge o traiectorie. Un copil fugărit de alți doi descrise un semicerc, căutînd un refugiu. C. PETRESCU, C. V. 181. – Forme gramaticale: perf. s. descrisei, part. descris.

DESCRÍERE, descrieri, s. f. Acțiunea de a descrie și rezultatul ei. 1. Zugrăvire prin cuvinte. Ai dreptate să rîzi. Am pierdut însă din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Este un oraș mic în cetate, dar vrednic de descriere pentru frumusețea caselor, uliților și a curățenii. GOLESCU, Î. 132. ♦ Scriere sau pasaj dintr-o scriere, în care se descrie ceva. Am început să traduc descrierea stepei malorosiene, una din paginele cele mai minunate din minunatul romanț istoric Taras Bulba de N. Gogol. ODOBESCU, S. III 20. 2. Trasare a unei linii curbe sau a unui cerc. 3. Parcurgerea unei traiectorii.

!descríe (a ~) (des-cri-/de-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descríu, 2 sg. descríi, 1 pl. descríem, 2 pl. descríeți; conj. prez. 3 să descríe; imper. 2 pl. descríeți; ger. descriínd (-cri-ind/-scri-ind); part. descrís

!descríere (des-cri-/de-scri-) s. f., g.-d. art. descríerii; pl. descríeri

descríe vb. (sil. mf. -scri-) → scrie

descríere s. f. (sil. mf. -scri-), g.-d. art. descríerii; pl. descríeri

DESCRÍE vb. 1. a expune, a înfățișa, a prezenta, a reda, a zugrăvi, (înv.) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (~ într-o nuvelă viața de la țară.) 2. v. trasa.

DESCRÍERE s. expunere, înfățișare, prezentare, redare, zugrăvire, (rar) descripție, zugrăveală, (înv.) scriere, scrisoare. (~ stărilor de lucruri, într-un roman.)

DESCRÍE vb. III. tr. 1. A înfățișa, a prezenta (ceva) în cuvinte. 2. A trasa o linie curbă. 3. A parcurge o traiectorie. [P.i. descríu, 5 -scrieți, perf.s. -scrisei, part. -scris. / cf. fr. décrire, după scrie].

DESCRÍERE s.f. Acțiunea de a descrie și rezultatul ei; descripție. ♦ Lucrare sau pasaj dintr-o lucrare în care se descrie ceva. [< descrie].

DESCRÍE vb. tr. 1. a înfățișa, a prezenta (ceva) în cuvinte. 2. a trasa o linie curbă. 3. a parcurge o traiectorie. (după fr. décrire)

DESCRÍERE s. f. 1. acțiunea de a descrie. 2. (pasaj dintr-o) lucrare în care se descrie un aspect din natură, o ființă sau un lucru, un proces etc.; descripție. (< descrie)

descríe (-íu, -ís), vb. – A prezenta, a înfățișa, a zugrăvi. Traducere a fr. décrire, prin intermediul vb. scrie. – Der. descriere, s. f.; descripți(un)e, s. f.; descriptiv, adj.; indescriptibil, adj., din fr.

A DESCRÍE descríu tranz. 1) (aspecte din realitate) A reprezenta în scris sau oral, enumerând detaliile. 2) (curbe, arcuri etc.) A marca printr-o linie subțire; a trasa. 3) (traiectorii) A lăsa în formă de urmă ca rezultat al mișcării. [Sil. -cri-e] /<fr. décrire

DESCRÍERE ~i f. 1) v. A DESCRIE. 2) Lucrare sau pasaj dintr-o lucrare în care se descrie ceva. [G.-D. descrierii] /v. a descrie

descrie v. 1. a depinge, a reprezenta prin cuvinte; 2. a da o idee generală despre ceva; 3. Geom. a trage linii.

descriere f. 1. acțiunea de a descrie: descrierea unui cerc; 2. descripțiune.

*descríere f. Acțiunea de a descrie, descripțiune.

*descriú, -scrís, a -scríe v. tr. (lat. de-scribere). Reprezent (spun) pin cuvinte cum e un obĭect. Geom. Trag o linie, străbat spațiu făcînd o linie: a descrie o elipsă, glonțu descrie o curbă.

DESCRIE vb. 1. a expune, a înfățișa, a prezenta, a reda, a zugrăvi, (înv.) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (~ într-o nuvelă viața de la țară.) 2. a contura, a trasa, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.)

DESCRIERE s. expunere, înfățișare, prezentare, redare, zugrăvire, (rar) descripție, zugrăveală, (înv.) scriere, scrisoare. (~ stărilor de lucruri, într-un roman.)

DESCRIERE. Subst. Descriere, descripție (rar), caracterizare, prezentare, evocare, evocație (rar), înfățișare, zugrăvire (fig.), zugrăveală (fig., rar), conturare (fig.), reprezentare, reflectare (fig.), oglindire (fig.), portretizare; creionare, schițare. Povestire, povestit (rar), relatare, expunere, expozeu, narațiune, narare, istorisire; biografie, curriculum vitae; monografie. Fabulație, afabulație. Tablou (fig.), imagine, portret. Descriptivism. Povestitor, povestar (reg.), povestaș (reg.), narator (livr.). Adj. Descriptiv, evocator, evocativ, narativ, expozitiv, oglinditor (fig., rar); portretistic. Descriptibil, evocabil. Vb. A descrie, a reprezenta, a prezenta, a evoca, a înfățișa, a schița, a zugrăvi (fig.), a picta (fig.), a contura (fig.), a caracteriza; a portretiza; A creiona, a schița. A povesti, a nara (fig.), a relata, a istorisi; a reproduce, reda, a reflecta (fig.), a oglindi (fig.). V. autor, carte, literatură, proză, scriere, tablou.