depinde

depínde vi [At: HASDEU, I. C. 16 / Pzi: depínd / E: fr dépendre, lat dependere] 1 (D. lucruri, fapte, atitudini) A fi legat cu necesitate de... 2 A atârna de. 3 (D. persoane, instituții, ținuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva. 4 (Ca răspuns necesar la o întrebare) Există mai multe situații, posibilități, interpretări, în funcție de împrejurările, date.

DEPÍNDE, depínd, vb. III. Intranz. 1. (Despre lucruri, fapte, atitudini) A fi legat de..., a fi în funcție de..., a atârna de... ◊ (Ca răspuns imprecis la o întrebare) Când se termină lucrarea? – Depinde! 2. (Despre persoane, instituții, ținuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. [Perf. s. depinsei, part. depins] – Din fr. dépendre, lat. dependere.

DEPÍNDE, depínd, vb. III. Intranz. 1. (Despre lucruri, fapte, atitudini) A fi legat cu necesitate de..., a fi în funcție de..., a atârna de... ◊ (Ca răspuns neprecis la o întrebare) Când se termină lucrarea? – Depinde! 2. (Despre persoane, instituții, ținuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. [Perf. s. depinséi, part. depíns] – Din fr. dépendre, lat. dependere.

DEPÍNDE, depínd, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. (Despre lucruri, fapte, acțiuni, atitudini) A fi legate cu necesitate de..., a fi în funcție de..., a atîrna de..., a fi în puterea cuiva. Nu se poate ca adevărul, dreptatea, fericirea popoarelor să depindă de un singur om, oricare ar fi el. CAMIL PETRESCU, B. 49. De rezultatele ce le va obține depinde viitorul familiei. REBREANU, R. I 165. ◊ (Unipersonal) Depinde mult și de capriciul soartei. REBREANU, R. II 76. ◊ (Ca răspuns neprecis la o întrebare) Cînd se poate termina lucrarea? – Depinde! 2. (Despre persoane, instituții, regiuni, ținuturi) A fi sub autoritatea, sub ordinele, sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. Era liber, nu datora nimănui nimic, nu depindea de nimeni. VLAHUȚĂ, O. A. III 62. – Forme gramaticale: perf. s. depinsei, part. depins.

depínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. depínd, 1 pl. depíndem; conj. prez. 3 să depíndă; ger. depinzấnd; part. depíns

depínde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. depínd, 1 pl. depíndem, perf. s. 1 sg. depinséi, 1 pl. depínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. depíndă; ger. depinzând; part. depíns

DEPÍNDE vb. 1. v. aparține. 2. (fig.) a atârna, (înv.) a spânzura. (Totul ~ de el.)

DEPÍNDE vb. III. intr. 1. A fi în funcție de..., a atârna de... 2. A fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. [P.i. depínd. / < fr. dépendre, it. dipendere, lat. dependere].

DEPÍNDE vb. intr. 1. a fi în funcție de... 2. a fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. (după fr. dépendre, lat. dependere)

depínde (-d, -ns), vb. – 1. A fi legat cu necesitate de... – 2. A fi subordonat cuiva. Fr. dépendre, probabil adaptat conjugării lui prinde, după analogia pendre-prendre-prinde. – Der. (din fr.) dependent, adj.; dependență, s. f.; independent, adj.; independență, s. f.

A DEPÍNDE depínd intranz. 1) A fi în dependență; a ține. 2) A se afla în subordine; a fi subordonat. /<fr. dependre, lat. dependere

depinde v. 1. a fi sub autoritatea cuiva: servitorul depinde de stăpân; 2. a fi în puterea, la dispozițiunea cuiva: soarta mea depinde de voi; 3. a face parte din: această pădure depinde de moșie; 4. a fi consecința, a proveni: efectul depinde de cauza.

*depínd, -píns, a -pínde v. intr. (lat. de-pendére, fr. dépendre. V. a-pes, pensiune, sus-pend, com-pensez, ponderabil). Atîrn, îs în dependență, la dispozițiunea cuĭva. Țin de, fac parte din: semănătura depinde de ploaĭe, efectu depinde de cauză. V. impers. Depinde de tine să fiĭ fericit orĭ nefericit.

DEPINDE vb. 1. a aparține, a ține. (Trustul ~ de minister.) 2. a atîrna, (înv.) a spînzura. (Totul ~ de el.)