delimitator

delimitator, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~oáre / E: delimita + -tor] 1-2 a Delimitativ (1-2). 3 sm Persoană însărcinată cu fixarea limitelor.

DELIMITATÓR, -OÁRE, delimitatori, -oare, adj. Delimitativ. – Delimita + suf. -tor.

DELIMITATÓR, -OÁRE, delimitatori, -oare, adj. Delimitativ. – Delimita + suf. -tor.

delimitatór adj. m., pl. delimitatóri; f. sg. și pl. delimitatoáre

delimitatór adj. m., pl. delimitatóri; f. sg. și pl. delimitatoáre

DELIMITATÓR adj. v. delimitativ.

DELIMITATÓR, -OÁRE adj. Delimitativ. [Cf. fr. délimitateur].

DELIMITATÓR, -OÁRE I. adj. delimitativ. II. s. n. (inform.) simbol care folosește izolarea textuală a diverselor părți ale unui program. (< fr. délimitateur)

DELIMITATOR adj. delimitativ, limitativ, restrictiv. (Plan ~.)