delictuos

delictuos, ~oasă a [At: MAIORESCU, D. V, 310 / P: ~tu-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr délictueux] 1-2 (D. oameni) Care comite un delict (1-2). 3-4 (D. fapte) Care prezintă caracterele unui delict (1-2) Si: delictual. 5-6 Care ține de un delict (1-2) Si: delictual.

DELICTUÓS, -OÁSĂ, delictuoși, -oase, adj. (Despre fapte) Care prezintă caracterele unui delict, care ține de delict; delictual. [Pr.: -tu-os] – Din fr. délictueux.

DELICTUÓS, -OÁSĂ, delictuoși, -oase, adj. (Despre fapte) Care prezintă caracterele unui delict, care ține de delict; delictual. [Pr.: -tu-os] – Din fr. délictueux.

DELICTUÓS, -OÁSĂ, delictuoși, -oase, adj. Care prezintă caracterul unui delict, care ține de delict. Intenție delictuoasă. Pronunțat: -tu-os.

delictuós (-tu-os) adj. m., pl. delictuóși; f. delictuoásă, pl. delictuoáse

delictuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. delictuóși; f. sg. delictuoásă, pl. delictuoáse

DELICTUÓS adj. v. delictual.

DELICTUÓS, -OÁSĂ adj. Care constituie un delict, de delict; delictual. [Pron. -tu-os. / cf. fr. délictueux].

DELICTUÓS, -OÁSĂ adj. care constituie un delict; delictual. (< fr. délictueux)

DELICTUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are caracter de delict. 2) Care ține de delict; propriu delictului. [Sil. -tu-os] /<fr. délictueux

*delictuós, -oásă adj. (d. delict; fr. délictueux). Care are caracteru unuĭ delict: fapt delictuos.

DELICTUOS adj. (JUR.) delictual. (Faptă cu caracter ~.)