degrevare

degreva vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~véz / E: fr dégrever] 1-3 (C.i. oameni, colectivități, instituții) A scuti de (o parte din) (sarcinile sau) obligațiile impuse.

degreváre sf [At: LOVINESCU, C. V. 31 / Pl: ~vắri / E: degreva] 1-3 Scutire a unor oameni, colectivități, instituții, de (o parte din) (sarcinile sau) obligațiile impuse Si: degrevat¹ (1-3).

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții. – Din fr. dégrever.

DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. – V. degreva.

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții. – Din fr. dégrever.

DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. – V. degreva.

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. (Cu determinări introduse prin prep. «de») A scădea, a micșora, a reduce sarcinile impuse unei persoane sau instituții.

DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei.

degrevá (a ~) (de-gre-) vb., ind. prez. 3 degreveáză

degreváre (de-gre-) s. f., g.-d. art. degrevắrii; pl. degrevắri

degrevá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. degrevéz, 3 sg. și pl. degreveáză

degreváre s. f. (sil. -gre-) → grevare

DEGREVÁ vb. I. tr. A micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin unei persoane, unui colectiv. [< fr. dégrever].

DEGREVÁRE s.f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. [< degreva].

DEGREVÁ vb. tr. a micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin cuiva. (< fr. dégrever)

DEGREVÁRE s. f. reducere, anulare a unei creanțe (taxe, impozite etc.). (după fr. dégrévement)

A DEGREVÁ ~éz tranz. (persoane sau instituții) A scuti de anumite sarcini sau obligații. /<fr. dégrever