deferlare

deferlá vr [At: ABC MAR. / Pzi: 3 ~leáză / E: fr déferler] (Mar; d. valuri) A se rostogoli și a se sparge, împrăștiindu-se.

deferláre sf [At: LTR² / Pl: ~lắri / E: deferla] (Mar) Rostogolire și spargere a valurilor, împrăștiindu-se Si: deferlaj, deferlat¹.

deferláre (rar) s. f., g.-d. art. deferlắrii

deferlá vb., ind. prez. 3 sg. deferleáză

deferláre s. f., g.-d. art. deferlării

deferláre s. f., g.-d. art. deferlắrii

DEFERLÁ vb. I. intr. (Despre valuri) A se revărsa, a se sparge rostogolindu-se. [< fr. déferler].

DEFERLÁRE s.f. Acțiunea de a deferla și rezultatul ei. ♦ Cădere a crestelor de val înainte ca urmare a faptului că valul întâlnește un obstacol; deferlaj. [< deferla, după fr. déferlement].

DEFERLÁ vb. intr. (despre valuri) a se revărsa, a se sparge, rostogolindu-se. (< fr. déferler)