decrepitare

decrepitá vtr [At: MARIN, PR. II, 37/22 / Pzi: ~téz și (înv) 3 ~épită / E: fr décrépiter] 1-2 A (se) produce o decrepitare.

decrepitáre sf [At: MACAROVICI, CH. 344 / Pl: ~tắri / E: decrepita] Rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții Si: (înv) decrepitație.

DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.

DECREPITÁRE, decrepitări, s. f. Acțiunea de a (se) decrepita și rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții. – V. decrepita.

DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.

DECREPITÁRE, decrepitări, s. f. Acțiunea de a (se) decrepita și rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții. – V. decrepita.

decrepitá (a ~) (de-cre-) vb., ind. prez. 3 decrepiteáză

decrepitáre (de-cre-) s. f., g.-d. art. decrepitắrii; pl. decrepitắri

decrepitá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decrepitéz, 3 sg. și pl. decrepiteáză

decrepitáre s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decrepitării; pl. decrepitări

DECREPITÁRE s.f. Fenomenul de rupere a cristalelor anumitor săruri din cauza dilatării lor inegale la creșterea bruscă a temperaturii; decrepitație. [Cf. fr. décrépiter].

DECREPITÁ vb. tr., refl. a (se) produce o decrepitare. (< fr. décrépiter)

DECREPITÁRE s. f. rupere a cristalelor din cauza dilatării lor inegale la creșterea bruscă a temperaturii; decrepitație. (< decrepita)