decomandat

decomanda vt [At: CADE / Pzi: ~ánd / E: fr décommander] A anula o comandă, o invitație, un ordin Si: a contramanda.

decomandát², ~ă a [At: RL 1967, nr. 71 / Pl: ~ați, ~e / E: decomanda] 1 a (D. comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat. 2 (Îs) Camere (sau) apartament ~ (Apartament cu) camere cu intrări separate, în care se poate avea acces fără a trece din una în cealaltă.

decomandát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decomanda] Decomandare.

DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.

DECOMANDÁT, -Ă, decomandați, -te, adj. 1. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. 2. (În sintagma) Cameră decomandată = cameră cu intrare separată. – V. decomanda.

DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.

DECOMANDÁT, -Ă, decomandați, -te, adj. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. – V. decomanda.

DECOMANDÁTE adj. pl. (În sintagma) Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă, camere cu intrări separate. – Din fr. décommandé.

DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A anula o comandă.

decomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 decomándă

!decomandát adj. m., pl. decomandáți; f. decomandátă, pl. decomandáte

decomandá vb., ind. prez. 1 sg. decománd, 3 sg. și pl. decomándă

decomandáte adj. f. pl.

DECOMANDÁ vb. I. tr. (Rar) A contramanda, a anula (o comandă, un ordin, o invitație). [P.i. decománd. / < fr. décommander].

DECOMANDÁT, -Ă adj. Care a fost anulat, contramandat. ◊ Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă; camere cu intrări separate. [Cf. fr. decommandé].

DECOMANDÁ vb. tr. a contramanda, a anula (o comandă, o invitație). (< fr. décommander)

DECOMANDÁT, -Ă adj. (despre camerele unei locuințe) cu intrări separate, care nu comunică între ele; (despre apartamente) cu astfel de camere. (< fr. décommandé)

A DECOMANDÁ decománd tranz. rar (dispoziții oficiale, legi, comenzi etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a contramanda; a infirma. /<fr. décommander

DECOMANDÁTE adj. pl.: Camere decomandate camere cu intrări separate. /<fr. décommandé

decomandát, -ă adj. (constr.) (Despre un apartament) Cu camere care nu comunică între ele ◊ „Schimb apartament trei camere, complet decomandat.” R.l. 3 VII 79 p. 4; v. și 15 II 78 p. 4, 26 VIII 96 p. 12; v. și comandat (din de- + comandat; comunicat de M. Avram)