decapotare

decapota vt [At: VINEA, L. II, 174 / Pzi: ~téz / E: fr décapoter] (C.i. capota unui automobil) A ridica.

decapotáre sf [At: DN3 / Pl: ~tắri / E: decapota] A înlătura capota unui automobil Si: decapotat1.

DECAPOTÁ, decapotez, vb. I. Tranz. A strânge sau a ridica capota unui automobil. – Din fr. décapoter.

DECAPOTÁRE, decapotări, s. f. Acțiunea de a decapota. – V. decapota.

DECAPOTÁ, decapotez, vb. I. Tranz. A ridica sau a strânge capota unui automobil. – Din fr. décapoter.

DECAPOTÁRE, decapotări, s. f. Acțiunea de a decapota. – V. decapota.

decapotá (a ~) (a înlătura capota) vb., ind. prez. 3 decapoteáză

decapotá vb., ind. prez. 1 sg. decapotéz, 3 sg. și pl. decapoteáză

decapotáre s. f., pl. decapotări

DECAPOTÁ vb. I. tr. A strânge capota unui automobil. / < fr. décapoter].

DECAPOTÁRE s.f. Acțiunea de a decapota și rezultatul ei. [< decapota].

DECAPOTÁ vb. tr. a strânge, a ridica capota unui automobil. (< fr. décapoter)

decapota, decapotez v. t. a lovi (pe cineva) până la leșin.