Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru decapotare

decapota vt [At: VINEA, L. II, 174 / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęcapoter] (C.i. capota unui automobil) A ridica.
decapotáre sf [At: DN3 / Pl: ~tắri / E: decapota] A înlătura capota unui automobil Si: decapotat1.
DECAPOT├ü, decapotez, vb. I. Tranz. A str├ónge sau a ridica capota unui automobil. ÔÇô Din fr. d├ęcapoter.
DECAPOT├üRE, decapot─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decapota. ÔÇô V. decapota.
DECAPOT├ü, decapotez, vb. I. Tranz. A ridica sau a str├ónge capota unui automobil. ÔÇô Din fr. d├ęcapoter.
DECAPOT├üRE, decapot─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decapota. ÔÇô V. decapota.
decapotá (a ~) (a înlătura capota) vb., ind. prez. 3 decapoteáză
decapot├í vb., ind. prez. 1 sg. decapot├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decapote├íz─â
decapotáre s. f., pl. decapotări
DECAPOT├ü vb. I. tr. A str├ónge capota unui automobil. / < fr. d├ęcapoter].
DECAPOT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a decapota ╚Öi rezultatul ei. [< decapota].
DECAPOT├ü vb. tr. a str├ónge, a ridica capota unui automobil. (< fr. d├ęcapoter)
decapota, decapotez v. t. a lovi (pe cineva) până la leșin.

Decapotare dex online | sinonim

Decapotare definitie

Intrare: decapota
decapota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decapotare
decapotare substantiv feminin