debil

debíl, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr débile, lat debilis] 1-2 (D. ființe) Lipsit de rezistență (la efort fizic sau) la îmbolnăviri. 3 Plăpând. 4 (Spc; îs) ~ mintal Înapoiat mintal, care nu poate depăși nivelul de cunoștințe al primelor patru clase elementare.

DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis.

DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis.

DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Mai ales despre copii) Cu organismul plăpînd, firav, slăbuț, fără putere. Copil debil. ♦ Fig. Slab, ușor, vag. Cît a lipsit judecătorul... am prins un debil pretext de drum la el acasă. GALACTION, O. I 99. Cînd Evantia își ridică ochii, recunoscu pe fața lui o expresie senină și un surîs debil fluturînd pe buzele lui subțiate. BART, E. 351.

debíl adj. m., pl. debíli; f. debílă, pl. debíle

debíl adj. m., pl. debíli; f. sg. debílă, pl.debíle

DEBÍL adj. delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mârșav, ticălos, (reg.) gubav, morânglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)

Debil ≠ puternic, tare, vânjos, vânos, vârtos, viguros, voinic

DEBÍL, -Ă adj. Firav, slăbuț, plăpând. ◊ Debil mintal = înapoiat mintal. ♦ (Fig.) Slab, vag, ușor. [Cf. fr. débile, lat. debilis].

DEBÍL, -Ă adj. 1. firav, slăbuț, plăpând. ♦ ~ mintal = înapoiat mintal. 2. (fig.) slab, vag, ușor. (< fr. débile, lat. debilis)

DEBÍL ~ă (~i, ~e) 1) (despre ființe, organisme) Care are o constituție lipsită de vigoare; firav; slab; plăpând. 2) și substantival (despre persoane) Care se caracterizează prin slabe capacități mintale; înapoiat mintal. /<fr. débile, lat. debilis

debil a. slab.

*débil, -ă adj. (lat. débilis, d. debére, [din de-hăbere], a avea maĭ puțin, a fi debitor). Slab, fără putere, vorbind de ființe. – Fals debíl (fr. débile).

DEBIL adj. delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, morînglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)