debavurare

debavura vt [At: DEX / Pzi: ~rez / E: des¹- + bavură] A îndepărta, bavura de pe piese matrițate, turnate, laminate prin ștanțare, dăltuire, polizare.

debavuráre sf [At: DEX / Pl: ~rắri / E: debavura] Îndepărtare a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. prin ștanțare, dăltuire, polizare.

DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițe, turnate, laminate etc. – Pref. de- + bavură.

DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.

DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. – Des¹- + bavură.

DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.

debavurá (a ~) vb., ind. prez. 3 debavureáză

debavuráre s. f., g.-d. art. debavurắrii; pl. debavurắri

debavurá vb., ind. prez. 1 sg. debavuréz, 3 sg. și pl. debavureáză

debavuráre s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări

DEBAVURÁ vb. I. tr. A îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matrițate. [< de- + bavură].

DEBAVURÁRE s.f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. [< debavura].

DEBAVURÁ vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de¹- + bavură)

A DEBAVURÁ ~éz tranz. (piese metalice matrițate, turnate sau laminate) A curăța de bavuri (prin diferite operații). /des- + bavură

DEBAVURÁRE (< de⁴ + bavură) s. f. Operație de îndepărtare prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.