debarcader

debarcadér sn [At: I. IONESCU, M. 756 / Pl: ~e / E: fr débarcadère] Loc special amenajat pe malul unei ape sau pe un chei într-un port, pentru debarcarea și îmbarcarea călătorilor și a mărfurilor.

DEBARCADÉR, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special și prevăzut cu utilaj adecvat pentru acostarea navelor, pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, a animalelor sau a unor materiale. – Din fr. débarcadère.

DEBARCADÉR, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special și prevăzut cu un utilaj adecvat pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, a animalelor sau a unor materiale. – Din fr. débarcadère.

DEBARCADÉR, debarcadere, s. n. Loc special amenajat pe malul unei ape pentru debarcarea călătorilor și descărcarea mărfurilor. Vrei să spui că nu avem debarcader și plajă proprie? CAMIL PETRESCU, T. III 22. O potecă scurtă și cu trepte cobora... pînă la micul debarcader vechi și putred, unde stăteau priponite cîteva luntrii. GALACTION, O. I 571. În negura nopții se profilă silueta unui vapor la debarcader, gata de plecare. BART, E. 250.

debarcadér s. n., pl. debarcadére

debarcadér s. n., pl. debarcadére

DEBARCADÉR s. (rar) ambarcader, (înv.) arsana, scală, schelă. (A luat vaporul de la ~.)

DEBARCADÉR s.n. Loc amenajat pentru debarcarea călătorilor și descărcarea mărfurilor la chei. [< fr. débarcadère].

DEBARCADÉR s. n. loc amenajat în port sau pe malul unei căi navigabile pentru debarcare (1). (< fr. débarcadère)

DEBARCADÉR ~e n. Loc pe malul unei ape sau într-un port special amenajat pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor sau a mărfurilor. /<fr. débarcadere

debarcader n. locul unde se desbarcă.

*debarcadér n., pl. e (fr. débarcadère, format după embarcadère; sp. desembarcadero). Schele, loc în port unde debarcă călătoriĭ din corăbiĭ, ca gările p. trenurĭ. V. îmbarcader, arsana, liman.

*imbarcadér n., pl. e (fr. embarcadère, d. sp. embarcadero). Locu de imbarcațiune, care se numește și debarcader cînd e vorba de a debarca.

DEBARCADER s. (rar) ambarcader, (înv.) arsana, scală, schelă. (A luat vaporul de la ~.)

port-debarcadér s. n. Debarcader de unde pleacă vaporașele de agrement ◊ „Pe Herăstrău, Floreasca, Tei și alte lacuri din Capitală navighează zilnic zeci de ambarcațiuni care pornesc din «porturile-debarcader».” Sc. 28 VII 61 p. 1 (din port + debarcader)