conăci

conăcí vi [At: (a. 1753) URICARIUL X, 120/25 / Pzi: ~ăcésc / E: conac] (Înv) 1-3 A poposi la un conac (1-3). 4-6 A sta la un conac (1-3).

CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din conac.

CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din conac.

CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. (învechit și regional) Intranz. A face popas, a poposi; a se odihni. în seara cînd rămaseră să mîie într-acea cetate, domnița izbuti ca bărbatul ei să-i lase, drept locuință, un chioșc învecinat cu casele unde ei conăcise. ODOBESCU, S. I 138. Turcii conăciră într-un sat ruinat. BĂLCESCU, O. II 86. Nu știu cum a auzit Că la draga-am conăcit. HODOȘ, P. P. 177. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti. Pe la cetăți și sate, pe unde mîneau ei noaptea, toți îi conăceau. ISPIRESCU, L. 322.

conăcí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conăcésc, imperf. 3 sg. conăceá; conj. prez. 3 să conăceáscă

conăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conăcésc, imperf. 3 sg. conăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. conăceáscă

CONĂCÍ vb. v. adăposti, găzdui, mânea, opri, poposi, primi, trage.

conăci v. a face conac, a poposi, a tăbărî peste noapte: Turcii se conăciră într’un sat BALC.

conăcésc v. intr. (d. conac). Fac conac, poposesc, tăhărăsc. V. tr. Daŭ conac, găzduĭesc. V. colăcesc.

conăci vb. v. ADĂPOSTI. GĂZDUI. MÎNEA. OPRI. POPOSI. PRIMI. TRAGE.