chisnovat

chisnovát, ~ă a vz chiznovat

CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec.

CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec.

CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj. (Mold.; despre oameni) Poznaș, glumeț, bun de glume, mehenghi, hîtru; (despre manifestări ale omului) șăgalnic, comic. C-apoi drept ți-oi spune, domnule, că chisnovat om mai ești. HOGAȘ, M. N. 153. Tatăl meu... se însura cu jupîneasa Mărica, minunată femeie, grasă și frumoasă... zicînd adese niște vorbe chisnovate. NEGRUZZI, S. I 246. – Variantă: chiznovăt, -ă adj.

chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte

chisnovát adj. m., s. m., pl. chisnováți; f. sg. chisnovátă, pl. chisnováte

CHISNOVÁT adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

Chisnovat ≠ morăcănos, pâclișit, posac

CHISNOVÁT ~tă (~ți, ~te) pop. Care face glume; căruia îi place șaga; glumeț. /cf. ceh. kysny

chisnovat a. Mold. poznaș: vorbe chisnovate NEGR. [Cf. ceh KYSNY, ciudat].

chisnovát, -ă adj. (bg. sîrb. čudnovat, a. î., infl. de rus. kislovátyĭ, acrișor. V. chisăliță). Mold. Fam. Cĭudat, straniŭ, curios, poznaș (om, lucru). – În Munt. chizn-. În Olt. cizn-, urît: om ciznovat. La Ĭov. 117: vĭețĭ chisnovate, vĭețĭ chinuite, grele.

chisnovat adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.