ceam

ceám sn [At: (a. 1807) IORGA, S. D. VIII, 42 / V: ~aim, ~an, ~aúm / Pl: ~uri / E: tc çam] (Trm) 1 Luntre mai mare decât barca. 2 Magazie plutitoare. 3 Conținut al unui ceam (2). 4 Corabie cu pânze care face transporturi pe Dunăre. 5 Ambarcație.

CEAM, ceamuri, s. n. Navă fluvială remorcată care are magazii cu deschideri de dimensiuni mari și care este folosită mai ales pentru transportul pietrei sau nisipului. – Din tc. çam.

CEAM, ceamuri, s. n. Navă fluvială remorcată care are magazii cu deschideri de dimensiuni mari și care este folosită mai ales pentru transportul pietrei sau nisipului. – Din tc. çam.

CEAM, ceamuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Corabie de transport (pe Dunăre). Încă din primăvară au prins a trece în sus ceamuri turcești, cu poveri pentru cetățile Dunării. Duc ba orz și grîu, ba seu și pastramă, ba vite pe picioare. SADOVEANU, F. J. 650. Vorbind așa, au ajuns la malul fluviului și s-au uitat o vreme cum trec ceamuri și corăbii. SADOVEANU, D. P. 95.

CEAM, ceamuri, s. n. (Înv. și arh.) Corabie de transport (pe Dunăre); șlep. – Tc. çam.

ceam s. n., pl. ceámuri

ceam s. n., pl. ceámuri

CEAM s. v. șlep.

ceám (ceámuri), s. n. – Șlep. Tc. çam „brad; șlep” (Șeineanu, II, 121; Lokotsch 389).

CEAM ~uri n. Navă fluvială remorcată, fără punte, destinată pentru transportul încărcăturilor (mai ales piatră, nisip etc.). /<turc. çam

ceam n. luntre mare de brad sau de stejar pentru a transporta pe Dunăre materiale grele (piatră, nisip, lemne). [Turc. ČAM, lit. brad].

ceám n., pl. urĭ (turc. čam, brad; sîrb. čam, ceam). Un fel de caic fluvial foarte lat p. transporturĭ grele (lemne, nisip, peatră ș. a.). Are și pînze și poate merge și neremorcat.

ceam s. v. ȘLEP.