castaniu

castaníu, ~íe [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / V: căstăniú, căstăníe / Pl: ~ii E: castană + -iu] 1 a (D. păr) De culoarea castanei (1) Si: cafeniu. 2 a (D. ochi) Căprui. 3 sm (Bot) Castan (1).

căstăníu sm vz castaniu

CASTANÍU, -ÍE, castanii, adj. (Despre păr) De culoarea castanei (1); (despre ochi) căprui. – Castană + suf. -iu.

CASTANÍU, -ÍE, castanii, adj. (Despre păr) De culoarea castanei (1); (despre ochi) căprui. – Castană + suf. -iu.

CASTANÍU, -ÍE, castanii, adj. (Despre părul oamenilor sau, mai rar, al unor animale) De culoarea castanei, cafeniu; (rar despre ochi) căprui. Ai părul castaniu, cum îl avea bunica. STANCU, C. 135. Ai văzut o dată pe un domn cu pălărie mare, cu lavalieră neagră, cu mustață scurtă, castanie. PAS, Z. I 286. Îi rămăseseră tot frumoși ochii mari castanii. SADOVEANU, M. C. 62.

CASTANÍU, -ÍE, castanii, adj. (Despre păr) De culoarea castanei; (despre ochi) căprui. – Din castan + suf. -iu.

castaníu adj. m., f. castaníe; pl. m. și f. castaníi

castaníu adj. m., f. castaníe; pl. m. și f. castaníi

CASTANÍU adj., s. 1. adj., s. cafeniu, maro, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.) 2. adj. v. șaten. 3. adj. v. căprui.

CASTANÍU ~e (~i) Care are culoarea castanelor. [Sil. -ta-niu] /castană + suf. ~iu

castaniu a. de coloarea negricioasă a castanului: păr castaniu.

castaníŭ, -íe adj. De coloarea castaneĭ, între negru și blond: păr castaniŭ, om castaniŭ (adică cu păru castaniŭ). – Barb. șaten, -ă (fr. chátain, d. châtaigne, castană).

CASTANIU adj., s. 1. adj., s. cafeniu, maro, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.) 2. adj. șaten. (Păr ~.) 3. adj. căpriu, căprui. (Ochi ~.)