bucurie

bucuríe sf [At: COD. VOR. 129/5 / Pl: ~ii / E: bucura + -ie] 1 Senzație de mare plăcere Cf veselie. 2 (Pex; rar) Veste bună. 3 (Ccr) Persoană (sau obiect) care produce bucurie. 4 (Îla) Cu (toată) ~(ia) (Foarte) bucuros (1).

BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucură (1) pe cineva. – Bucura + suf. -ie.

BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucură pe cineva. – Bucura + suf. -ie.

BUCURÍE, (2) bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de vie satisfacție, interioară. Copiii vor rîde-n fiece casă. Pîini albe vor crește pe fiece masă. Omenia va trece tuturor pragul. Bucurie, bucurie, cît de nalt îți e steagul! TULBURE, V. R. 36. Inimă, iar tremuri între dor și bucurie. BENIUC, V. 51. Sînt suflet in sufletul neamului meu Și-i cînt bucuria și-amarul. COȘBUC, P. II 281. ◊ (În fraze eliptice și exclamative) Alunei, bucuria lui Ipate! începe a se ținea de fată, ca scaiul de oaie. CREANGĂ, P. 167. ◊ Loc. adv. De bucurie = din cauza bucuriei simțite. Eu am tresărit de bucurie. SADOVEANU, N. F. 14. Și-i rîdea inima babei de bucurie cînd gîndea numai cît... are să fie ajutată de feciori. CREANGĂ, P. 4. S-aruncă la gîtul lui... amuțită de bucurie. EMINESCU, N. 28. Cu bucurie sau cu toată bucuria = din toată inima, foarte bucuros. Sărbătorim cu bucurie ziua de 1 Mai. ▭ Cu toată bucuria... am să vin numaidecît, zise Ivan. CREANGĂ, P. 300. ◊ Expr. A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. Cînd auzi fata că tată-său li dă voie să meargă, nu mai putea de bucurie. ISPIRESCU, L. 13. Noroc și bucurie! formulă de salut. 2. (Concretizat) Persoană sau obiect care bucură. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic se așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45. Nici n-ai idee ce bucurie și ce mîngîiere sînt copiii. SADOVEANU, O. VI 376. Toată lumea... nu-și mai găsește astîmpăr... din cauza bucuriilor aduse de pace. SAHIA, N. 54. El era bucuria mea. NEGRUZZI, S. I 51. ♦ Veste care bucură. (Ironic) Dintr-o păreche de boi... am rămas c-o pungă goală... Mai șede el cît șede... și-apoi... se duce drept la frate-tău, ca să-i ducă bucuria. CREANGĂ, P. 44.

BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = din toată inima. ◊ Expr. A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. Noroc și bucurie, formulă de salut. 2. (Concr.) Persoană, obiect, veste etc. care bucură. – Din bucura + suf. -ie.

bucuríe s. f., art. bucuría, g.-d. art. bucuríei; pl. bucuríi, art. bucuríile

bucuríe s. f., art. bucuría, g.-d. art. bucuríei; pl. bucuríi, art. bucuríile

BUCURÍE s. desfătare, mângâiere, mulțumire, plăcere, satisfacție, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) haz, mângâietură. (Simte o mare ~.)

Bucurie ≠ durere, întristare, mahnă, necaz, supărare, tristețe

BUCURÍE ~i f. 1) Exaltare sufletească intensă provocată de emoții puternice; mulțumire sufletească. * A nu (mai) putea de ~ a fi nespus de bucuros. 2) Factor extern care provoacă o asemenea stare sufletească. [Art. bucuria; G.-D. bucuriei; Sil. -ri-e] /a (se) bucura + suf. ~ie

bucurie f. sentiment viu de mulțumire a sufletului când posedă un bun real sau imaginar: saltă de bucurie.

bucuríe f. (alb. bukurt, frumuseță). Emoțiune plăcută pe care o simte sufletu cînd dobîndește orĭ speră că o va dobîndi ceĭa ce-ĭ place: a fost o mare bucurie pe noĭ cînd am văzut c’aĭ scăpat de moarte. Bucuria mea (ta, luĭ ș.a.) simt, am simțit o mare bucurie: cînd ninge, bucuria copiilor! V. chită 2.

BUCURIE s. desfătare, mîngîiere, mulțumire, plăcere, satisfacție, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) haz, mîngîietură. (Simte o mare ~.)

BUCURIE. Subst. Bucurie, veselie, înveselire, veselire (pop.), jovialitate, voioșie, folie (fam.), însuflețire, încîntare, voie bună, bună dispoziție; bucurie mare, exultare, exultație, entuziasm, fericire, ferice (înv.), extaz, extaziere, exaltare, euforie, beatitudine (livr.). Desfătare, desfăt (rar), distracție, divertisment, amuzament, petrecere, petrecanie (înv. și reg.). Adj. Bucuros, vesel, înveselit, veselit (pop.), radios, voios, plin de voie bună, bine dispus, jovial; entuziasmat, încîntat, fericit, ferice (poetic), exultant, extaziat, exaltat, euforic, triumfător. Îmbucurător, plăcut, încîntător, fermecător, captivant, fascinant, fascinator (rar); înveselitor, veselitor (pop.), fericitor (rar). Vb. A se bucura, a se îmbucura (reg.), a-și face inimă bună, a fi bucuros, a exulta, a-și freca mîinile (de bucurie), a sări într-un picior (de bucurie), a se înveseli, a se lumina la față, a se veseli (pop.), a fi vesel, a fi voios, a fi bine dispus, a fi fericit; a fi numai zîmbet, a crește de bucurie, a-i crește (cuiva) sufletul, a nu mai putea de bucurie, a crește inima (în cineva), a-i rîde (cuiva) inima de bucurie, a-i rîde (cuiva) mustața, a-i rîde (cuiva) ochii, a rîde inima (în cineva), a-și face inima bună, a-i (tre)sălta inima de bucurie, a nu mai călca pe pămînt de bucurie, a nu mai atinge pămîntul de bucurie, a sări în sus (de bucurie), a fi nebun de bucurie, a nu-și încăpea în piele de bucurie, a bate din pinteni, a fi în al nouălea (al șaptelea) cer. A triumfa, a jubila. A se distra, a se desfăta, a petrece, a se delecta, a se amuza. A bucura, a înveseli, a veseli (pop.), a însufleți, a ferici, a încînta, a distra, a amuza. Adv. Cu bucurie, cu toată bucuria, cu plăcere, cu veselie, cu voioșie; cu (din) tot sufletul, cu (din) toată inima, cu inima săltînd de bucurie; cu zîmbetul pe buze (pe față). V. amuzament, entuziasm, fericire, optimism, plăcere.

DONA PRAESENTIS CAPE LAETUS HORAE (lat.) primește cu bucurie darurile clipei de față – Horațiu, „Ode”, III, 8, 27.

RES SEVERA VERUM GAUDIUM (lat.) un lucru serios este o adevărată bucurie – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, XXIII.

a nu-și mai încăpea în piele de bucurie expr. a fi foarte bucuros.

gând la gând cu bucurie expr. folosită pentru a arăta că suntem întru totul de acord cu o idee sau o propunere avansată de un interlocutor.