brigandaj

brigandáj sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr brigandage] (Frm) Tâlhărie la drumul mare.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tîlhărie, hoție la drumul mare.

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Fr. brigandage.

brigandáj (livr.) s. n., pl. brigandáje

brigandáj s. n., pl. brigandáje

BRIGANDÁJ s. v. banditism, gangsterism, jaf, tâlhărie.

BRIGANDÁJ s.n. Tâlhărie, hoție la drumul mare. [< fr. brigandage].

BRIGANDÁJ s. n. tâlhărie. (< fr. brigandage)

BRIGANDÁJ n. Faptă de brigand; tâlhărie. /<fr. brigandage

brigandaj n. 1. hoție cu mâna înarmată; 2. jaf, prădăciune revoltătoare.

*brigandáj n., pl. e (fr. brigandage). Tîlhărie de codru. Fig. Concusiune, jaf: administrațiunea luĭ n’a fost de cît un brigandaj.

brigandaj s. v. BANDITISM. GANGSTERISM. JAF. TÎLHĂRIE.