bramburit

bramburí [At: DA / Pzi: ~ resc / E: brambura] 1 vt A încurca. 2 vr A umbla fără rost.

bramburít, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: bramburi] (Fam) 1 (D. oameni) Zăpăcit. 2 (D. obiecte) Aflat în dezordine.

BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Care se află în dezordine. – V. bramburi.

BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Refl. A umbla fără rost, de colo-colo. – Din brambura.

BRAMBURÍT, -Ă, bramburiți, -te, adj. (Fam.) 1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Aflat în dezordine. – V. bramburi.

BRAMBURÍ vb. v. încurca, zăpăci.

bramburi, bramburesc I. v. t. a strica o anumită ordine, a încurca II. v. r. a umbla fără rost, de colo-colo