bornare

borna vt [At: DN² / Pzi: ~ néz / E: fr borner] A pune borne (1).

bornáre sf [At: DN² / Pl: ~nări / E: borna] Punere de borne Si: bornaj.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne (1). – Fr. borner.

BORNÁRE s. f. Acțiunea de a borna.

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

bornáre s. f., g.-d. art. bornắrii

borná vb., ind. prez. 1 sg. bornéz, 3 sg. și pl. borneáză

bornáre s. f., g.-d. art. bornării; pl. bornări

BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].

BORNÁRE s.f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. [< borna].

BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)

A BORNÁ ~éz tranz. (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /<fr. borner