bálmuș (-șuri), s. n. – Fel de mîncare tipic, amestec de ouă cu brânză și mălai: talmeș-balmeș,
s. n. (amestec, confuz, bălmăjală). – Numeroase
var.: balmoș, balmoj, balmăș, balmăj, balmaș, balmeș, balmej, etc. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); este posibil să fi suferit influența lui valma, valmeș „amestecat, bălmăjit”, din
sl. valŭmŭ „amestecat”. Este un cuvînt care apare în alte limbi,
cf. mag. bálmos,
pol. balmosz,
rut. balmuš,
bg. belmăz, fără a fi cu putință să precizăm dacă este vorba de împrumuturi din
rom. După Cihac, II, 478 și DAR,
rom. provine din
mag.; Drăganu, Dacor., V, 330 derivă din
rom. celelalte cuvinte (pentru
rut. și
pol.,
cf. și Miklosich, Wander., 12 și DAR). Talmeș-balmeș pare formație expresivă, ca tura-vura, terchea-berchea (după DAR, talmeș ar fi
mag. tál „fel de mîncare”).
Der. bălmăji,
vb. (a amesteca, a încurca, a încîlci; a dilua, a face apos; a vorbi încurcat, îngăimat); bălmăjitor,
adj. (care bălmăjește); bălmăjeală,
s. f. (încurcătură, amestecătură); bălmăjitură,
s. f. (Banat, terci); bolmoaje,
s. f. (
Mold.,vrajă, farmece), pentru semantismul căruia,
cf. bosconi și boscorodi; bolmoji,
vb. (a amesteca; a vorbi bălmăjit). Drăganu,Dacor., V, 330, explică pe bălmăji și
var. sale ca alterare de la *băljămi, din
mag. balzsamos „balsam”.
bálmoș, -uri, (balmoj, balmuș), s.n. – (gastr.) Preparat culinar din caș fiert în lapte dulce, în amestec cu făină de mălai: „Se pun două găvane de jintuit în căldărușe, apoi un găvan de lapte dulce și un găvan de apă. Când e prea dulce, se adaugă lapte acru. Căldărușa se pune apoi la foc și se fierbe în clocot ½ oră, mestecându-se mereu. Se adaugă în urmă făină de mălai, «ca pentru coleșă» și se mai fierbe în clocot 15 min., apoi se amestecă în jur cu coleșerul până ce iese untul din jintuit de trece peste balmoș” (Georgeoni 1936: 80). – Creație expresivă (Iordan); Posibil să fi suferit influența lui valma, valmeș „amestecat, bălmăjit”, din sl. valŭmŭ „amestecat” (DER); Cuv. rom. preluat în magh. (bálmos) (Bakos 1982).