autotun

autotún sn [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auto²- + tun] 1 Tun de calibm mare, tractat de un autovehicul. 2 Autovehicul de luptă, echipat cu tun.

AUTOTÚN, autotunuri, s. n. 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de luptă echipat cu o piesă de artilerie. [Pr.: a-u-] – Auto²- + tun (după fr. autocanon).

AUTOTÚN, autotunuri, s. n. 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de luptă echipat cu tun. [Pr.: a-u-] – Auto² + tun (după fr. autocanon).

autotún (a-u-) s. n., pl. autotúnuri

autotún s. n. (sil. a-u-), pl. autotúnuri

AUTOTÚN s.n. Tun cu tracțiune automobilă. [Pron. a-u-, pl. -nuri. / < auto²- + tun].

AUTOTÚN s. n. autovehicul de luptă blindat, fără turelă, pe șenile, cu armament de artilerie puternic. (< auto² + tun)