autotun definitie

7 definiții pentru autotun

autotún sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auto2- + tun] 1 Tun de calibm mare, tractat de un autovehicul. 2 Autovehicul de luptă, echipat cu tun.
AUTOTÚN, autotunuri, s. n. 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de luptă echipat cu o piesă de artilerie. [Pr.: a-u-] – Auto2- + tun (după fr. autocanon).
AUTOTÚN, autotunuri, s. n. 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de luptă echipat cu tun. [Pr.: a-u-] – Auto2 + tun (după fr. autocanon).
autotún (a-u-) s. n., pl. autotúnuri
autotún s. n. (sil. a-u-), pl. autotúnuri
AUTOTÚN s.n. Tun cu tracțiune automobilă. [Pron. a-u-, pl. -nuri. / < auto2- + tun].
AUTOTÚN s. n. autovehicul de luptă blindat, fără turelă, pe șenile, cu armament de artilerie puternic. (< auto2 + tun)

autotun dex

Intrare: autotun
autotun substantiv neutru
  • silabisire: a-u-