autotelic

autotélic, ~ă a [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ici, -ice / E: fr autotélique] (Fiz) Care își conține în sine scopul.

AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în el însuși scopul său; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.

AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în sine scopul; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.

autotélic (a-u-) adj. m., pl. autotélici; f. autotélică, pl. autotélice

autotélic adj. m. (sil. a-u-), pl. autotélici; f. sg. autotélică, pl. autotélice

AUTOTÉLIC, -Ă adj. (Fil.) Care își are scopul în sine. [< fr. autotélique, cf. gr. autos – însuși, telos – scop].

AUTOTÉLIC, -Ă adj. (fil.) care își are scopul în sine. (< fr. autotélique)