autotelic definitie

7 definiții pentru autotelic

autotélic, ~ă a [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ici, -ice / E: fr autotélique] (Fiz) Care își conține în sine scopul.
AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în el însuși scopul său; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.
AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în sine scopul; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.
autotélic (a-u-) adj. m., pl. autotélici; f. autotélică, pl. autotélice
autotélic adj. m. (sil. a-u-), pl. autotélici; f. sg. autotélică, pl. autotélice
AUTOTÉLIC, -Ă adj. (Fil.) Care își are scopul în sine. [< fr. autotélique, cf. gr. autos – însuși, telos – scop].
AUTOTÉLIC, -Ă adj. (fil.) care își are scopul în sine. (< fr. autotélique)

autotelic dex

Intrare: autotelic
autotelic adjectiv
  • silabisire: a-u-