asupritor

asupritor, ~oare [At: VARLAAM, C. 383/1 / V: (îrg) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: asupri + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care încalcă drepturile cuiva. 3-4 smf, a (Persoană) care nedreptățește. 5 a (Înv; îe) Pricină -oare Forță majoră. 6 smf Prigonitor. 7. smf Exploatator. 8 smf Constrângător. 9. smf Chinuitor.

ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. - Asupri + suf. -tor.

ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. – Asupri + suf. -tor.

ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritór, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește; împilator, prigonitor. V. exploatator. Dacă se înfrățește armata cu norodul, atuncea merge în spulber clasa asupritorilor. SADOVEANU, N. F. 108. ◊ (Adjectival) Măsuri asupritoare.

ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival) Măsuri asupritoare. – Din asupri + suf. -(i)tor.

asupritoáre (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asupritoárei; pl. asupritoáre

asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri

asupritoáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. asupritoárei; pl. asupritoáre

asupritór s. m. (sil. -pri-), pl. asupritóri

ASUPRITÓR adj., s. v. opresor.

ASUPRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care asuprește; opresor; împilator; exploatator. /a asupri + suf. ~tor

asupritor m. cel ce asuprește: tiran.

asupritór, -oáre adj. și s. Care asuprește.

ASUPRITOR adj., s. exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor, (înv.) mîncător, năpăstuitor, obiditor, (fig.) apăsător. (Forțe ~.)