arcat
arcá sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 278/17 / Pl: ~le / E: tc arca] 1 (Reg; mpl)Temelie. 2 (Înv; fig; pentru sprijinitorii domnitorilor români la înalta Poartă) Protector. 3 (Îvr) Avocat. 4 (Îvr) Mijlocitor.
arcát, ~ă a [At: BARONZI, L. 100 / Pl: ~ați, ~e / E: arc + -at, dfnz arqué] (Rar) Arcuit (1).
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Rar) Arcuit. – Arc + suf. -at (după fr. arqué).
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Rar) Arcuit. – Arc + suf. -at (după fr. arqué).
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Poetic) Care are formă de arc; arcuit. Sprîncenele-i arcate urcau sub a lui frunte Ca tinere lăstare sub umbra unui munte. MACEDONSKI, O.I 214. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrii le încondeie. EMINESCU, O. I 79. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa Lungi perdele încrețite, care scînteie ca bruma. EMINESCU, O. I 152.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Poetic) Care are formă de arc; arcuit. Sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie (EMINESCU). – Din arc + suf. -at (după fr. arqué).
arcát (rar) adj. m., pl. arcáți; f. arcátă, pl. arcáte
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
arcá vb., ind. prez. 3 sg. archeáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
arcát adj. m., pl. arcáți; f. sg. arcátă, pl. arcáte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ARCÁT adj. v. arcuit, boltit, curb, curbat, încovoiat, îndoit.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
ARCÁT, -Ă adj. arcuat. (< fr. arqué)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
arcat a. 1. în formă de arc, boltit: ferestre arcate; 2. fig. sprâncene arcate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese știre și la arcalele sale (Cost. I,306).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
*arcát, -ă adj. (lat. arcuatus). În formă de arc, arcuit: ferestre, sprincene arcate. Picioare arcate, strîmbe îndoite afară, cu genunchiĭ depărtațĭ unu de altu. – La Cant. arcos.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
arca s. v. APĂRĂTOR. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAȚIE. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR. TEMELIE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
arcat adj. v. ARCUIT. BOLTIT. CURB. CURBAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink