anosti

anóst, ~ă a [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 32/15 / Pl: ~oști, ~e / E: ngr άνοστος] 1 Plicticos. 2 Searbăd. 3 Fad. 4 Monoton. 5 Uniform.

aností vtr [At: VLAHUȚĂ, D. 35 / Pzi: ~tesc / E: anost] 1-2 (Rar) A (se) plictisi.

ANÓST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: ánost] – Din ngr ánostos.

ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.

ANÓST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: ánost] – Din ngr. ánostos.

ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.

ÁNOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Care nu prezintă interes; plicticos, searbăd. Un spectacol anost. ◊ Ce viață goală și anostă! VLAHUȚĂ, O. A. II 69. Bre! că anoști mai sînt. ALECSANDRI, T. 1704. – Accentuat și: anóst.

ÁNOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd. [Acc. și: ánost] – Ngr. anostos.

ANOSTÍ, anostesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plictisi. – Din anost.

anóst/ánost adj. m., pl. anóști/ánoști; f. anóstă/ánostă, pl. anóste/ánoste

aností (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 să anosteáscă

anóst/ánost adj. m., pl. anóști/ánoști; f. sg. anóstă/ánostă, pl. anóste/ánoste

aností vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. anosteáscă

ANÓST adj. 1. v. plictisitor. 2. v. monoton.

ANOSTÍ vb. v. plictisi, sătura, urî.

Anost ≠ interesant, captivant, comic, hazliu, amuzant, nostim

ánost (-tă), adj. – Insipid, searbăd, plicticos. – Mr. anustu. Ngr. ἄνοστος (Gáldi 148). Cf. nostim. – Der. anosteală, s. f. (plictiseală); anosti, vb. (a plictisi); anostie, s. f. (plictiseală).

ANÓST ~stă (~ști, ~ste) Care este lipsit de interes; plictisitor. [Acc. și ánost] /<ngr. ánostos

anost a. 1. fără gust, nesărat, neplăcut: bre! că anoști mai sunt! AL.; 2. plicticos: e foarte anost. [Gr. mod. ANOSTOS (v. nostim)].

anostì v. a (se) plictisi.

ánost, -ă adj., pl. ștĭ, ste (ngr. ánostos, insipid, d. a-, fără, și nóstos, întoarcere. V. nostim). Neplăcut, uricĭos: casă, cîntare, vorbă anostă. Adv. În mod anost.

anostésc v. tr. (ngr. anostéyo, -éno). Rar. Fac anost. V. refl. Mă plictisesc.

ANOST adj. 1. neinteresant, plicticos, plictisitor, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. banal, monoton, placid, plictisitor, uniform, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viață ~.)

anosti vb. v. PLICTISI. SĂTURA. URÎ.