24 definiții pentru anosti
anóst, ~ă a [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 32/15 / Pl: ~oști, ~e / E: ngr άνοστος] 1 Plicticos. 2 Searbăd. 3 Fad. 4 Monoton. 5 Uniform. aností vtr [At: VLAHUȚĂ, D. 35 / Pzi: ~tesc / E: anost] 1-2 (Rar) A (se) plictisi. ANÓST, -Ă, anoști, -ste,
adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [
Acc. și: ánost] – Din ngr
ánostos. ANOSTÍ, anostesc,
vb. I.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din
anost. ANÓST, -Ă, anoști, -ste,
adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [
Acc. și: ánost] – Din
ngr. ánostos. ANOSTÍ, anostesc,
vb. I.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din
anost. ÁNOST, -Ă, anoști, -ste,
adj. Care nu prezintă interes; plicticos, searbăd. Un spectacol anost. ◊ Ce viață goală și anostă! VLAHUȚĂ, O. A. II 69. Bre! că anoști mai sînt. ALECSANDRI, T. 1704. – Accentuat și: anóst.
ÁNOST, -Ă, anoști, -ste,
adj. Plicticos, searbăd. [
Acc. și: ánost] –
Ngr. anostos. ANOSTÍ, anostesc,
vb. IV.
Refl. (Rar) A se plictisi. – Din
anost. anóst/ánost adj. m.,
pl. anóști/ánoști;
f. anóstă/ánostă,
pl. anóste/ánoste
aností (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. anostésc,
imperf. 3
sg. anosteá;
conj. prez. 3 să anosteáscă
anóst/ánost adj. m., pl. anóști/ánoști; f. sg. anóstă/ánostă, pl. anóste/ánoste aností vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. anosteáscă ANÓST adj. 1. v. plictisitor. 2. v. monoton. ANOSTÍ vb. v. plictisi, sătura, urî. Anost ≠ interesant, captivant, comic, hazliu, amuzant, nostim ánost (-tă), adj. – Insipid, searbăd, plicticos. –
Mr. anustu.
Ngr. ἄνοστος (Gáldi 148).
Cf. nostim. –
Der. anosteală,
s. f. (plictiseală); anosti,
vb. (a plictisi); anostie,
s. f. (plictiseală).
ANÓST ~stă (~ști, ~ste) Care este lipsit de interes; plictisitor. [Acc. și ánost] /<ngr. ánostos anost a.
1. fără gust, nesărat, neplăcut: bre! că anoști mai sunt! AL.;
2. plicticos: e foarte anost. [Gr. mod. ANOSTOS (v. nostim)].
anostì v. a (se) plictisi.
ánost, -ă adj., pl. ștĭ, ste (ngr. ánostos, insipid, d. a-, fără, și nóstos, întoarcere. V.
nostim). Neplăcut, uricĭos: casă, cîntare, vorbă anostă. Adv. În mod anost.
anostésc v. tr. (ngr. anostéyo, -éno). Rar. Fac anost. V. refl. Mă plictisesc.
ANOST adj. 1. neinteresant, plicticos, plictisitor, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. banal, monoton, placid, plictisitor, uniform, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viață ~.) anosti vb. v. PLICTISI. SĂTURA. URÎ. Anosti dex online | sinonim
Anosti definitie
Intrare: anosti
anosti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a