angor

anghínă² sf vz angină

anghínă¹ sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ne / E: fr sau ger Nankin (oraș din China)] (Cmr; înv) Pânză tare de bumbac (de cânepă), mai ales de culoarea gălbuie a pânzei neînălbite, întrebuințată, îndeosebi, pentru învelitorile în care se bagă fulgii în perne Si: nanchin Cf anghinet.

angínă sf [At: N. LEON, MED. 122 / Pl: ~ne / V: (pop) -ghină / E: fr angine] 1 (Med) Boală infecțioasă constând din inflamarea (cu sau fără membrane false) a mucoasei gâtului și a faringelui Si: (pop) gâlci, bolje, șopârlaiță, șopârlaița cea rea. 2 (Îs) -pectorală (sau de piept) Boală cauzată de alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare în regiunea inimii (însoțită de dureri), care provoacă accese de înăbușire și chiar asfixie. 3 (Reg; îf anghină) Difterie.

ANGHÍNĂ s. f. v. angină.

ANGHÍNĂ s. f. v. angină.

ANGÍNĂ, angine, s. f. 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația. 2. (În sintagma) Angină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor. [Var.: (pop.) anghínă s. f.] – Din fr. angine, lat. angina.

ANGÍNĂ, angine, s. f. 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația. 2. (În sintagma) Angină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor. [Var.: (pop.) anghínă s. f.] – Din fr. angine, lat. angina.

ÁNGOR s. f. (Și în sintagma angor pectoris) Angină pectorală. – Din fr., lat. angor.

ANGHÍNĂ s. f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gîtului, care împiedică înghițirea și respirația. Într-o zi de iarnă Emilia a murit de anghină ori de scarlatină. IBRĂILEANU, A. 49. Anghină difterică = difterie. 2. (Numai în expr.) Anghină pectorală (sau de piept) = boală de origine neuro-cardiacă, care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și accese de asfixie. – Variantă: angínă s. f.

ANGÍNĂ s. f. v. anghină.

ANGHÍNĂ s. f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gâtului, care împiedică înghițirea și respirația. 2. (În expr.) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și accese de asfixie. – Fr. angine (lat. lit. angina).

!angínă s. f., g.-d. art. angínei; pl. angíne

*ángor (lat.) s. f.

ángor péctoris (lat.) s. f.

anghínă/angínă s. f., g.-d. art. anghínei/angínei; pl. anghíne/angíne

ANGHÍNĂ s. v. scarlatină.

ANGHÍNĂ s. 1. (înv.) coracă. 2. anghină difterică v. difterie.

ANGHÍNĂ s.f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți. 2. ◊ Anghină pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și prin dureri în regiunea inimii. [Pl. -ne, var. angină s.f. / < fr. angine, cf. germ. Angine, lat. angina < angere – a înăbuși].

ANGÍNĂ s.f. v. anghină.

ANGHÍNĂ/ANGÍNĂ s. f. 1. inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți; angor. 2. ~ pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și dureri în regiunea inimii. (< fr. angine, lat. angina)

ANGÍNĂ s. f. elem. anghină.

ÁNGOR s. n. anghină. (< fr., lat. angor)

anghínă, s. f. – Nanchin, țesătură de bumbac. De la Nankin, oraș din China, prin intermediul pronunțării ngr. (Hasdeu 1200). Este cuvînt înv., astăzi se folosește mai mult nankin, din fr.

angínă (angíne), s. f. – Inflamație a gîtului. – Var. anghină. Fr. angine; var., din ngr. ἀγϰίνη.

ANGHÍNĂ f. Inflamație a faringelui și a amigdalelor. ◊ ~ pectorală boală care se manifestă prin dureri în regiunea inimii și prin accese de sufocare. [G.-D. anghinei; Var. angină] /<fr. angine, lat. angina

anghínă s.f. (înv. și reg.) pânză groasă de cânepă; nanchin

anghină f. pânză groasă de cânepă. [V. nanchin].

anghină f. inflamațiunea gâtlejului (= fr. angine).

*anghínă, V. angină.

*angínă f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamațiunea gîtuluĭ. Angină difterică, o boală grea caracterizată pin unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrană albă, apoĭ gălbie, tuse, paliditate și amețeală. (Pop. bolfe și șopîrlaiță). Cînd se întinde la faringe e și maĭ gravă. (Se maĭ numește și crup și gușter). – Ob. anghină.

anghină s. v. SCARLATINĂ.

ANGHINĂ s. (MED.). 1. (înv.) coracă. 2. anghină difterica = difterie, (pop.) șopîrlaiță, (reg.) bolfă, (Transilv. și Maram.) șopîrlariță.