alebardier

alebardiér sm vz halebardier

ALEBARDIÉR s. m. v. halebardier.

HALEBARDIÉR, halebardieri, s. m. Soldat înarmat cu o halebardă. [Pr.: -di-er. – Var.: alebardiér s. m.] – Din fr. hallebardier.

ALEBARDIÉR, alebardieri, s. m. V. halebardier.

HALEBARDIÉR, halebardieri, s. m. Soldat înarmat cu o halebardă. [Pr.: -di-er. – Var.: alebardiér s. m.] – Din fr. hallebardier.

ALEBARDIÉR s. m. v. halebardier.

HALEBARDIÉR, halebardieri, s. m. Soldat care poartă o halebardă. – Pronunțat: -di-er. – Variantă: alebardier s. m.

ALEBARDIÉR s. m. v. halebardier.

halebardiér (-di-er) s. m., pl. halebardiéri

halebardiér s. m. (sil. -di-er), pl. halebardiéri

HALEBARDIÉR s. (IST., MIL.) (înv.) trabant.

ALEBARDIÉR s.m. v. halebardier.

HALEBARDIÉR s.m. Soldat înarmat cu o halebardă. [Pron. -di-er, var. alebardier s.m. / < fr. hallebardier].

HALEBARDIÉR s. m. soldat înarmat cu o halebardă. (< fr. hallebardier)

HALEBARDIÉR ~e m. ist. Ostaș înarmat cu o halebardă. [Sil. -di-er] /<fr. hallebardier

alebardier m. soldat înarmat cu alebardă.

*halebardiér m. (fr. hallebardier). Soldat armat cu halebardă. V. baltagiŭ.

HALEBARDIER s. (IST., MIL.) (înv.) trabant.