abonat

abona [At: DA ms / Pzi: ~ néz / E: fr aboner] 1 vr A-și face un abonament. 2 (Fig) vr A veni cu regularitate într-un loc.

abonat², ~ă a, smf [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: abona] 1-3 (Persoană sau instituție) care a făcut un abonament.

abonat¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: abona] Abonare.

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A(-și) face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner.

ABONÁT, -Ă, abonați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care beneficiază de un abonament. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva. – V. abona.

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-și face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner.

ABONÁT, -Ă, abonați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care beneficiază de un abonament. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva. – V. abona.

ABONÁ, abonez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A-și face un abonament. S-a abonat la «Scînteia». ◊ Tranz. Și-a abonat copiii la revista «Cravata roșie».

ABONÁT, -Ă, abonați, -te, s. m. și f. Persoană care are, care folosește un abonament. Paralel cu dezvoltarea tehnică a radiodifuziunii, în țara noastră a crescut și numărul abonaților. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 343, 2/1.

ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. «la») A(-și) face un abonament. Și-a abonat copiii la revistă. – Fr. abonner.

ABONÁT, -Ă, abonați, -te, s. m. și f. Persoană care folosește un abonament. – V. abona.

aboná (a ~) vb., ind. prez. 3 aboneáză

abonát adj. m., s. m., pl. abonáți; adj. f., s. f. abonátă, pl. abonáte

aboná vb., ind. prez. 1 sg. abonéz, 3 sg. și pl. aboneáză

abonát s. m., adj. m., pl. abonáți; f. sg. abonátă, pl. abonáte

ABONÁ vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.)

ABONÁT s., adj. 1. s. (înv.) prenumerant, subscribent. 2. adj. (înv.) prenumărat.

ABONÁ vb. I. tr., refl. A(-și) face un abonament la o publicație etc. [< fr. abonner].

ABONÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care beneficiază de ceva. ♦ (Fig.; fam.) (persoană) care frecventează regulat o familie, un local, o instituție fără obligații. [< abona].

aboná vb. I. tr., refl. a (-și) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér)

abonát, -ă adj., s. m. f. 1. beneficiar al unui abonament. 2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc. (< abona)

aboná, abonez, vb. I. Tr. și refl. A(-și) face un abonament.

abonát, -ă, abonați, -te, s.m. și f. Persoană care beneficiază de un abonament.

aboná (abonéz, abonát), vb. – 1. A-și face un abonament. – 2. (Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret și periodic de o facilitate. < Fr. abonner (sec. XVIII). – Der. abonament s. n.; abonat s. m.

A ABONÁ ~éz tranz. A face să se aboneze. /<fr. abonner

A SE ABONÁ mă ~éz intranz. A-și face un abonament. ~ la o revistă. /<fr. abonner

ABONÁT ~ți m. Persoana care beneficiază de un abonament. /v. a abona

abonà v. 1. a face abonament; 2. a lua un abonament.

abonat m. cel ce a luat un abonament.

*abonát, -ă adj. și s. Care s’a abonat, care a plătit taxa de abonament: abonațiĭ unuĭ ziar. Iron. Acela care vine obișnuit undeva: abonațiĭ uneĭ cîrciumĭ. V. subscriitor.

*abonéz v. tr. (fr. abonner). Înscriŭ între abonațĭ. V. refl. Mă înscriŭ între abonațĭ. Iron. Calicii s’aŭ abonat la casa noastră

ABONA vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.)

ABONAT s., adj. 1. s. (înv.) prenumerant, subscribent. (Un ~ la o publicație.) 2. adj. (înv.) prenumărat. (Persoanele ~ la ziar.)

abona, abonez v. r. (deț.) a se înscrie la rând la fumatul unei țigări