Pal

PAL¹, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle.

PAL², paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].

PÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită bătaia din aripi a păsărilor; fâl. – Onomatopee.

PAL¹, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle.

PAL², paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].

PÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită bătaia din aripi a păsărilor; fâl. – Onomatopee.

PAL, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid. Se uită lung la bani, și pal Se clatină, ca dus de-un val. COȘBUC, P. I 110. Am văzut fața ta pală. EMINESCU, O. I 29. ♦ Fig. Fără strălucire, șters; (despre lumină) lipsit de intensitate. Mă scol... Pe cer o semilună pală Și în ogradă numai fesuri roșii. ANGHEL-IOSIF, M. II 15. Luna aruncă o pală lumină Prin merii-n floare. EMINESCU, O. IV 18.

pal adj. m., pl. pali; f. pálă, pl. pále

*PAL s. n.

pâl/pâl-pấl interj.

pâl-pấl v. pâl

pal adj. m., pl. pali; f. sg. pálă, pl. pále

pal s. n., pl. páluri

pâl(-pâl) interj.

PAL adj. v. galben, îngălbenit, palid.

PAL adj. 1. v. estompat. 2. v. slab.

Pal ≠ aprins, țipător, viu, violent

PAL, -Ă adj. Palid. ♦ (Fig.) Fără strălucire, șters; searbăd; (despre lumină) slab. [< fr. pale].

PAL², -Ă adj. 1. palid. 2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab. (< fr. pâle)

PAL¹ s. n. material lemnos, placă, prin presarea rumegușului de lemn cu diferiți lianți. (< p/lacă/ + a/glomerată din/ + l/emn/)

pal (pálă), adj. – Palid. Fr. pâle; folosit numai în poezie. E dubletul lui palid, adj. (galben la față), din it. pallido. – Der. păli, vb. (a se face palid), din fr. pâlir (cf. mr. pălescu, din lat. pallēre, P. Papahagi, Jb., XII, 101; Pascu, I, 140); paliditate, s. f., din it. pallidità; paloare, s. f., din fr. pâleur.

PAL ~ă (~i, ~e) v. PALID. /<fr. pâle

pal a. (poetic) palid: fața ta pală de o bolnavă beție EM. (= fr. pâle).

pal adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. PALID.

PAL adj. 1. estompat, palid, pierdut, stins, șters, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 2. palid, slab, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.)

P.A.L. (abreviere de la expr. engl., Phase Alternative Line), sistem de televiziune în culori inventat de inginerul german Walter Bruch de la compania Telefunken, adoptat, începând din 1966, de mai multe țări.

Pal, -ache v. Paul IV 1.

Pal, -cău, -cu v. Pavel IV 2.

PAL(Ă) etimologii: 1° subst. pală, 2° vb. a păli, 3° ung. Pál < Paulus. 1. Pală, Iancu ș.a., 1823 (RI XIV 140). 2. Pălu (Sd XI 53). 3. Palea, C. (Grd 44). 4. Pal/ei, -eu ss.; -eș t. 5. Paliu act.; -l, Barbul (17 B III 569). 6. Paliță, Iorga (Gorj 205). 7. Cf. Palaciul, St., moșn. (17 B III 560). 8. Palacior, G. (Bir I). 9. Pălici, C., mold. act.; Pălicea (10 B V 116).

PAL-, v. PALO-. □ ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate vibratorie osoasă; ~esteziometru (v. estezio-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea sensibilității vibratorii.