VITRÉG, -Ă, vitregi, -ge,
adj. 1. (Despre copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți.
2. Fig. Dușman, ostil, vrăjmaș; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. –
Lat. vitricus. VÍTREG, -Ă, vitregi, -ge,
adj. 1. (Despre copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți.
2. Fig. Dușman, ostil, vrăjmaș; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. –
Lat. vitricus. VÍTREG, -Ă, vitregi,-e,
adj. 1. (Despre copii și părinți, determinînd natura rudeniei lor reciproce) Care nu e rudă de sînge, care a devenit rudă numai printr-o nouă căsătorie a unuia din părinți. Această mamă vitregă... îi apăruse odinioară în copilărie. GALACTION, O. I 144. (În forma vitrig) Această fată bună era horopsită... și de mama cea vitrigă. CREANGĂ, F. 283. ◊
Fig. În ochii lor de fii vitregi nu se mai oglindeau apele și codrii veacurilor dinții. SADOVEANU, N. P. 52. ♦ (Substantivat,
f.) Mamă vitregă. Vitrega întrebă pe copii cum au nimerit de s-au întors. ISPIRESCU, L. 334. Doar nu-s vitregă... Ce doresc eu?... Fericirea voastră. ALECSANDRI, T. I 436. ♦ (Despre frați și surori) Care sînt născuți din căsătorii deosebite ale mamei sau ale tatălui.
2. Fig. Dușmănos, ostil, vrăjmaș; hain. O soartă vitregă face ca pulberea multor oameni mari să fie risipită în vînturi. SADOVEANU, E. 104. ◊ (Substantivat) Ce îndreptare se poate aștepta... de la un vitreg... ca acesta? ȚICHINDEAL, F. 387. ♦ Presărat cu obstacole, defavorabil, potrivnic. Condițiile vitrege de viață din țările capitaliste, orînduirea socială a acestor țări intensifică îmbătrînirea rapidă și scurtează viața oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953,
nr. 354, 5/6. – Variantă:
vítrig, -ă adj. VÍTRIG, -Ă adj. v. vitreg. vítreg (vi-treg)
adj. m.,
pl. vítregi;
f. vítregă,
pl. vítrege
vítreg adj. m. (sil. -treg), pl. vítregi; f. sg. vítregă, pl. vítrege VÍTREG adj. 1. adoptiv. (Tată ~.) 2. (reg.) mașter. (Surori ~.) 3. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, (înv. și pop.) nepriincios. (Condiții ~ de dezvoltare.) VÍTREG adj. v. crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv. vítreg (-gă), adj. –
1. Se zice despre anumite grade de rudenie prin afinitate. – Mamă vitregă. – Frate vitreg. –
2. Contrar, dușman, ostil. –
Var. vitrig.
Lat. vῑtrĭcus (nu vĭtrĭcus) „tată vitreg” (Cipariu, Gram., 30; Pușcariu 1914; REW 9400),
cf. logud. bídrigu, bítricu,
calabr. vitrico,
alb. vitruk, viter, vitkur. Pentru valoarea exactă a vocalei accentuate,
cf. Tagliavini, Mélanges
N. Roques, III, 255-64; nu se justifică observația lui Domasckhe, Jb., XXII, 151 și Tiktin, care considerau acest cuvînt drept cultism. Comun în
Munt.,
Mold. și
Trans. de N (ALR, I, 254). –
Der. vitregie,
s. f. (dușmănie, ostilitate, răutate). – Din
rom. provine
bg. vitrig (Capidan, Raporturile, 230).
VÍTREG ~gă (~gi, ~ge) 1) (despre părinți și copii) Care nu este rudă de sânge, înrudirea rezultând dintr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2) fig. (despre împrejurări, destine) Care este nefavorabil; defavorabil; neprielnic; potrivnic. [Sil. vi-treg] /<lat. vitricus vitreg a.
1. se zice de a doua soție a bărbatului în raport cu copii avuți dela prima nevastă: mamă vitregă;
2. se zice de al doilea bărbat al mamei în raport cu copiii ei: tată vitreg. [Lat. VITRICUS].
vitregă f.
1. mamă vitregă;
2. fig. mamă denaturată.
vítreg (est) și
vítrig (est),
-ă adj. (lat. vitrĭcus, tată vitreg). Nu natural, ci numaĭ pin căsătorie pin formele legiĭ: tată vitreg, mamă vitregă, copiĭ vitregĭ, frate vitreg (după mamă saŭ după tată). Fig. Fără ĭubire, aspru: guvern vitreg. S. m. și f. Tată vitreg, mamă vitregă, fiică vitregă ș. a. Adv. Fig. A te purta vitreg. V.
maștehă. vitreg adj. v. CRUD. HAIN. IMPLACABIL. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEMILOSTIV. VITREG adj. 1. adoptiv. (Tată ~.) 2. (reg.) mașter. (Surori ~.) 3. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, (înv. și pop.) nepriincios. (Condiții ~ de dezvoltare.)