Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 952348:

rablắu, rablăi, (răblău), s.m. – (reg.) Hoț, tâlhar, bandit, fur: „Și fă cât de multe ca să câștig și eu cât mai bine după tine: mai mulți rablăi, mai mulți tâlhari” (Bilțiu, 1999: 395; Oncești). – Din magh. rabló „bandit” (MDA).

Rablău dex online | sinonim

Rablău definitie

Creare CV Creare CV