Definiția cu ID-ul 28608:
PÁȘTE1, pasc,
vb. III.
1. Intranz. și
tranz. (Despre vite; la
pers. 3). A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. ♦
Tranz. Fig. A întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufletești etc.
2. Tranz. (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (
1), a duce la pășune; a păstori, a pășuna. ◊
Expr. (
Fam.) Ce paști aici? se spune ca mustrare celui care nu și-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent. A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost. A-l paște (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva. A paște pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău. N-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună, se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că-și permite prea multe. ◊ Compus: paște-vânt
s. m. invar. = om fără căpătâi, pierde-vară.
3. Tranz. (Despre primejdii, moarte, noroc) A urmări cu perseverență, a amenința dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate; a pândi. ◊
Expr. Să nu te pască păcatul să... = să nu cumva să..., nu care cumva să... A-l paște pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l amenința pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia). –
Lat. pascere. Păscut dex online | sinonim
Păscut definitie