Definiția cu ID-ul 33591:
POL1, poli,
s. m. 1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotație a pământului și în care se reunesc toate meridianele geografice;
p. ext. regiunea din jurul acestor două puncte. ◊ Pol ceresc = fiecare dintre cele două puncte în care prelungirea axei de rotație a pământului, trecând prin cei doi poli tereștri, intersectează sfera cereasca. Pol magnetic terestru = punct pe suprafața pământului în care acul magnetic are poziția verticală (înclinația magnetică este de 90°).
2. (
Mat.) Fiecare dintre cele două puncte în care un diametru al sferei intersectează sfera.
3. (
Fiz.) Fiecare dintre cele două puncte sau regiuni ale unui corp opuse una celeilalte din punctul de vedere al unei anumite proprietăți. ◊ Pol electric pozitiv (sau negativ) = fiecare dintre cele două regiuni ale unui corp polarizat electric, de la care diverg sau către care converg liniile de câmp ale inducției magnetice.
4. Zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer, sau invers.
5. Parte componentă a unei mașini electrice, care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii.
6. Piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior.
7. Fig. Fiecare dintre punctele, situațiile etc. aflate la două extremități opuse. – Din
fr. pôle, lat. polus. Poli dex online | sinonim
Poli definitie