Definiția cu ID-ul 502073:
lúnă (lúni), s. f. –
1. Astru ceresc. –
2. Perioadă de timp. –
3. Menstruație. –
Mr.,
megl. lună,
istr. lurę.
Lat. lūna (Pușcariu 995; Candrea-Dens., 1018; REW 5163),
cf. it.,
prov.,
sp. luna,
fr. lune,
cat. lluna,
port. lua. Sensul temporal există din
lat. pop. (CIL, III,
cf. Pușcariu, Lr., 248),
cf. fr. lune de miel (Șiadbei, Problemele vocabularului român comun, Iași 1934, 12; exemple
it. în Iroaie, BF, VI, 195).
Der. lunai (-ia),
s. m. și
f. (nume de bou sau de vacă); lunărică,
s. f. (nume de vacă); lunatic (
var. lunatec),
s. m. (somnambul; prostănac), din
lat. lūnatĭcus (Pușcariu 996; Candrea-Dens., 1020;
der. din
bg. lunatek, pentru Domaschke 100, nu e posibilă); lunătăci,
vb. (
înv., a avea crize de somnambulism); lunătăcie,
s. f. (somnambulism); lunăriță,
s. f. (iarba-lunii); lunie,
s. f. (somnambulism),
înv., la Coresi; luni,
vb. refl. (
înv., a avea crize de somnambulism); lunaș,
s. m. (persoană angajată cu luna); lunav,
adj. (
înv., somnambul), cu
suf. sl. -av. –
Der. neol. lunar,
adj., după
lat. lunaris; semilună,
s. f., din
fr. semilune.
Latră’n-lună dex online | sinonim
Latră’n-lună definitie