FULMINÁNT, -Ă, fulminanți, -te, adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ Fig. Amenințător; violent; ațâțător, provocator. – Din fr. fulminant.

FULMINÁNT, -Ă, fulminanți, -te, adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ Fig. Amenințător; violent; ațâțător, provocator. – Din fr. fulminant.

FULMINÁNT, -Ă, fulminanți, -te, adj. Care produce explozie; exploziv. Substanță fulminantă. ♦ Fig. Violent. Un discurs fulminant. ▭ Primele două articole fulminante or să-ți placă. CARAGIALE, O. VII 195.

fulminánt adj. m., pl. fulminánți; f. fulminántă, pl. fulminánte

fulminánt adj. m., pl. fulminánți; f. sg. fulminántă, pl. fulminánte

FULMINÁNT adj., s. v. exploziv.

FULMINÁNT, -Ă adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ (Fig.) Amenințător; violent; ațâțător, provocator. [< fr. fulminant].

FULMINÁNT, -Ă adj. 1. care produce explozie; exploziv. 2. (fig.) violent, amenințător. (< fr. fulminant)

FULMINÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care produce fulminație. Substanță ~tă. 2) fig. Care conține o amenințare; ațâțător. /<fr. fulminant

fulminant a. și n. care produce o detonațiune.

*fulminánt, -ă adj. (lat. fúlminans, -ántis, d. fulminare, a fulgera. Fulgerător. Detunător: praf fulminant.[1]

FULMINANT adj., s. detonant, explozibil, exploziv. (Un ~ puternic.)