CHIORÎ́Ș2, -Ă, chiorîși, -e, adj. 1. Sașiu, încrucișat. Dragă mi-e lelea chiorîșă, Suflă-n foc, se uită-n ușă. POP. 2. Fig. Supărat, îmbufnat. [Nurorile] stau chiorîșe și la masă. SEVASTOS, la TDRG. – Variantă; (regional) chiorúș, -ă (HODOȘ, P. P. 181) adj.