Definiția cu ID-ul 417837:
binevoí (-oésc, -oít), vb. – A avea o dispoziție favorabilă față de o cerere, a catadixi. –
Var. (
înv.) binevrea. De la bine și voi. –
Der. binevoință, bunăvoință,
s. f. (atitudine binevoitoare, îngăduință); binevoitor,
adj. (care are bunăvoință). Binevoință, cuvînt
înv., modificat în limba
mod., întrucît se consideră instinctiv că voință,
s., nu se putea compune cu
adv. bine, ci cu
adj. bună; și poate și prin influența
fr. bonne volonté.
Binevoit dex online | sinonim
Binevoit definitie