Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru țăndărică

ȚĂNDĂRÍCĂ, (1) țăndărele, s. f., (2) țăndărică, s. m. și f. 1. S. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. 2. S. m. și f. Fig. Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică.
ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică.
ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. ♦ Fig. (și s. m.) Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică.
ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcea. ♦ Fig. Om mic de stat; copil. – Variantă: țăndurícă (GOROVEI, C. 313) s. f.
ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică.
țăndărícă1 (așchie mică) s. f., g.-d. art. țăndărélei; pl. țăndăréle, art. țăndărélele
țăndărícă s. f., g.-d. art. țăndărélei; pl. țăndăréle
țăndurícă (= țăndărică „așchie”) s. f. (pl. țăndurele)

țăndărică dex online | sinonim

țăndărică definitie

Intrare: țăndărică (țandără)
țăndărică 1 s.f. substantiv feminin
țăndurică substantiv feminin