ȚUPĂÍ vb. IV v. țopăi.

ȚUPĂÍ vb. IV v. țopăi.

țupăì v. a juca sărind; V. țup!

țópăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. țop, țup și rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ țopăĭaŭ pin casă, Ĭon a țopăit la horă. – Și țúpăĭ.

țúpăĭ, V. țopăĭ.