Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru ținere

ȚÍNERE, țineri, s. f. Acțiunea de a (se) ține și rezultatul ei. ◊ Ținere de minte = memorie. – V. ține.
ȚÍNERE, țineri, s. f. Acțiunea de a (se) ține și rezultatul ei. ◊ Ținere de minte = memorie. – V. ține.
ȚÍERE s. f. v. ținere.
ȚÍNERE s. f. Acțiunea de a ține; menținere, păstrare, reținere. ◊ 4 Ținere de minte = însușirea de a păstra în minte impresiile (v. memorie); (rar) amintire. Văzînd... împăratul că fiu-său are ținere de minte grozavă și ia în cap ușor cele ce i se arăta, se umplu de mulțumire. ISPIRESCU, L. 366. Și aceste neamuri... în ochii celorlalte popoare sînt numai seminții rătăcite, al cărora izvor s-a stins din ținerea de minte a oamenilor! RUSSO, O. 40. ♦ Întreținere. Am cheltuit încă de la mine pentru ținerea mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 415. – Accentuat și: ținére. - Variantă: (rar) țíere (SADOVEANU, Z. C. 92) s. f..
țínere s. f., g.-d. art. țínerii; pl. țíneri
țínere s. f., g.-d. art. țínerii; pl. țíneri
ȚÍNERE s. 1. v. păstrare. 2. v. pronunțare.
ȚINERE DE MÍNTE s. v. memorie.
ținere f. 1. acțiunea de a ținea: ținerea condeiului; 2. mod de a ținea: ținerea registrelor; ținere de minte, amintire.
*susținére și ținére f. Acțiunea de a susținea. Trupă care o susține pe alta.
ținére (est) și țínere (vest) f. Acțiunea de a ținea. Ținere de minte, memorie.
ȚINERE s. 1. conservare, menținere, păstrare. (~ în bună stare a ceva.) 2. pronunțare. (~ unui discurs.)
ținere de minte s. v. MEMORIE.

ținere dex online | sinonim

ținere definitie

Intrare: ținere
țiere substantiv feminin
ținere substantiv feminin
  • pronunție: ț'inere, țin'ere