14 definiții pentru șușanea
ȘUȘANEÁ1, șușanele,
s. f. (
Fam.) Pușcă lungă arnăuțească. – Din
tc. șișane, șeș-hane. ȘUȘANEÁ1, șușanele,
s. f. (
Înv.) Pușcă lungă arnăuțească. – Din
tc. șișane, șeș-hane. ȘIȘANEÁ s. f. v. șușanea. ȘIȘINEÁ s. f. v. șușanea. ȘUȘANEÁ, șușanele,
s. f. (Învechit) Pușcă lungă arnăuțească. Deasupra vetriței se încrucișau o șușanea și o sabie încovoiată, înflorite cu argint, după moda armurierilor de la Damasc. SADOVEANU, O. E. 35. Ia-ți șușaneaua și pistoalele și hai prin pădure să-l căutăm pe Miai. CAMIL PETRESCU, O. I 133. Arnăuți cu șușanele Cu argint pe la oțele. ALECSANDRI, P. P. 180. – Variante:
șișaneá (GHICA S. 264),
șișineá (FILIMON, C. 271)
s. f. șușaneá (
fam.)
s. f.,
art. șușaneáua,
g.-d. art. șușanélei;
pl. șușanéle,
art. șușanélele
șușaneá (pușcă, spectacol) s. f., art. șușaneáua, g.-d. art. șușanélei; pl. șușanéle șișaneá (-éle), s. f. – Muschetă. –
Var. șușanea.
Tc. (
per.) șeșhane (Șeineanu, II, 338; Lokotsch 1864),
cf. ngr. σισανές,
bg. šišane.
Sec. XVIII,
înv. ȘUȘANEÁ ~éle f. înv. Pușcă purtată de arnăuți. /<turc. șeșane, șeșhame șișaneá, șișanéle, s.f. (înv. și reg.) pușcă lungă arnăuțească. șișaneà f. pușcă lungă arnăuțească: trei-patru șișanele totdeauna încărcate până la gură GHICA. [Turc. ȘEȘANÈ, lit. șase țevi].
șușaneà f. V.
șișanea: încărca o șușanea POP.
șișaneá f., pl. ele (turc. șeșané, d. pers. šeš-hane, carabină cu țeava în șase ghinturĭ; ngr. sisanés, alb. bg. šišané, sîrb. šešana. V.
cherhana). Vechĭ. Pușcă lungă arnăuțească. – Și
șișinea (Munt.) și
șușanea (Mold.). Vechĭ și
șișh- La Beld. 527 și 2759
sish-. șușanea dex online | sinonim
șușanea definitie
Intrare: șușanea (pușcă)
șușanea substantiv feminin
șișanea substantiv feminin
șișinea substantiv feminin