ȘTRENGĂRÉSC, -EÁSCĂ, ștrengărești, adj. De ștrengar, caracteristic ștrengarilor. – Ștrengar + suf. -esc.

ȘTRENGĂRÉSC, -EÁSCĂ, ștrengărești, adj. De ștrengar, caracteristic ștrengarilor. – Ștrengar + suf. -esc.

ȘTRENGĂRÉSC, -EÁSCĂ, ștrengărești, adj. (De obicei cu o nuanță de simpatie) De ștrengar (sau de ștrengăriță). Se ținea pe cal cu mare îndemînare, călărind pe o rînă, în mod ștrengăresc. D. ZAMFIRESCU, la CADE. O pălăriuță moale, cu boruri mici, lăsată puțin pe ceafă, îi dă un aer ștrengăresc. VLAHUȚĂ, O. A. 449.

ștrengărésc adj. m., f. ștrengăreáscă; pl. m. și f. ștrengăréști

ștrengărésc adj. m., f. ștrengăreáscă; pl. m. și f. ștrengăréști

ȘTRENGĂRÉSC ~eásca (~éști) Care este caracteristic pentru ștrengari; propriu ștrengarilor. /ștrengar + suf. ~esc

ștrengăresc a. de ștrengar.

ștrengărésc, -eáscă adj. De ștrengar: glume ștrengăreștĭ.