ȘOVÍN, -Ă, șovini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la șovinism; propriu șovinismului; șovinist. 2. S. m. și f. Partizan al șovinismului; șovinist. – Din fr. chauvin.

ȘOVÍN, -Ă, șovini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la șovinism; propriu șovinismului; șovinist. 2. S. m. și f. Partizan al șovinismului; șovinist. – Din fr. chauvin.

ȘOVÍN, -Ă, șovini, -e, adj. Care se referă la șovinism, propriu șovinismului. Zdrobiți orice mișcare cu caracter șovin. VORNIC, P. 91. În cintecul lor nou nu e nimic războinic, n-au nimic șovin. Este mai mult o melodie caldă care te tulbură și regreți câ-n calea lor nu răsare soarele. SAHIA, U.R.S.S. 39. ♦ (Substantivat) Partizan al șovinismului.

șovín adj. m., s. m., pl. șovíni; adj. f., s. f. șovínă, pl. șovíne

șovín adj. m., s. m., pl. șovíni; f. sg. șovínă, pl. șovíne

ȘOVÍN s., adj. șovinist.

ȘOVÍN, -Ă adj. Referitor la șovinism; propriu șovinismului; șovinist. // s.m. și f. Partizan al șovinismului. [< fr. chauvin].

ȘOVÍN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al șovinismului; șovinist. (< fr. chauvin)

ȘOVÍN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al șovinismului. /<fr. chauvin

ȘOVIN s., adj. (POLITICĂ) șovinist.